Tot mai mulți părinți din România încep să se întrebe ce fel de educație li se potrivește cu adevărat copiilor lor. Sistemul tradițional, cu reguli stricte și accent pe performanță academică, este cel cu care majoritatea dintre noi am crescut. Însă alternativa Montessori – un model educațional centrat pe copil, libertate și autonomie – câștigă teren în tot mai multe comunități.
Recent, am trăit o experiență care mi-a reamintit profund de diferențele esențiale dintre aceste două tipuri de educație.
O întâmplare reală: când copilul trece de la Montessori la tradițional
Anul acesta, am avut un copil extraordinar în comunitatea Montessori – curios, independent, plin de inițiativă care a fost transferat la o școală tradițională.
La nici o lună de la transfer, mama ne-a povestit cum copilului îi era destul de dificil cu acomodarea. Nu pentru că nu înțelegea materia sau nu avea capacitate. Din contră. Problema, semnalată de cadrul didactic, a fost că nu încadrează corect textul în pagină și nu are o caligrafie frumoasă.
Atât. Nu că nu știa să scrie, ci că scrisul „nu arată bine” sau „nu este așezat corespunzător”.
Această observație m-a făcut să reflectez din nou asupra modului profund diferit în care Montessori și educația tradițională privesc copilul și actul de învățare.
În Montessori, scrisul este expresie, nu performanță estetică
În pedagogia Montessori, nu punem accent pe caligrafie perfectă sau pe margini precise în caiet. Ne interesează dorința copilului de a scrie, bucuria cu care își pune gândurile pe hârtie, modul în care gândește conținutul, nu forma exactă a literelor. Scrisul este un mijloc de exprimare autentică, nu o probă de disciplină.
În sistemul tradițional însă, de multe ori, copilul este evaluat mai întâi după cât de „frumos” scrie, cum ține stiloul sau dacă folosește liniuța corect. Forma devine mai importantă decât fondul.
Și astfel, un copil creativ, care își exprimă ideile liber și original, poate fi descurajat doar pentru că nu urmează reguli estetice rigide.
Ce alegem pentru copilul nostru?
Această poveste nu este singulară. Mulți părinți se confruntă cu întrebarea: „Ce sistem este mai bun?”. Răspunsul nu este universal. Unii copii se simt mai în siguranță într-un mediu structurat și previzibil, alții înfloresc într-un spațiu flexibil, în care le este respectat ritmul propriu.
Dar, indiferent de alegere, este important să înțelegem ce presupune fiecare sistem și care sunt valorile pe care dorim să le transmitem copiilor noștri.
Educația nu este doar despre cât de corect scrie un copil pe o foaie, ci despre cum gândește, cum înțelege lumea și cum se raportează la ea. Iar uneori, cele mai valoroase calități nu pot fi încadrate perfect într-o pagină de caiet.